Rani.

Imi curg siroaie de lacrimi acum.Si ma mint ca vor doar sa-mi mangaie obrazul.Ma uit pe fereastra si soseaua parca ma indeamna sa vin la ea.Ma indrept sa o ating cu talpile,sa alerg pe ea ca pe un taram neexplorat,sa fie doar a mea.Ma comport ca o nebuna,dar in fuga mea vreau sa las fiecare amintire in spate,sa uit cum ma sarutai atent cand eram afara,sa uit cand te infigeai cu totul in mine cand eram doar noi doi.Imi e greu,dar trebuie.Face parte din ciclul vietii...toate vin si pleaca si poate se si intorc.
Totul ma loveste in fuga mea,si ranile ma dor,dar nu mai tare ca acelea facute de tine.Imi spun ca pot sa indur si asta,dar cad la pamant si raman acolo.Nu mai vreau sa ma mai ridic,nu mai am forta.
Vreau doar sa-ti multumesc ca ai fost,dar ai uitat sa ma iubesti!

Sarbatori.

A venit din nou perioada sarbatorilor si din nou imi doresc sa adorm acum si sa ma trezesc in vara.Nu mai sunt demult acel copil ce adora sarbatorile iernii,m-am transformat in ceva ce idolatrizeaza inexistentul.Nici nu stiu cand am devenit ceea ce sunt,dar stiu ca de fiecare data cand ma uit in oglinda vad un copil in trup de femeie.Mi-au furat inocenta si se hranesc cu imaginea mea.
Nu-i mai lasa sa intre in camera si sa mai fure din mine.Ascunde-ma bine undeva,unde nu ma pot gasi,inchide-ma intr-o turn si arunca cheia usii pe fundul unui lac.

Breakfast.

M-am trezit in casa ta,in camera ta,in patul tau,langa tine,tinundu-ma in brate.Ti-am luat usor mana ce-mi incolacea mijlocul si am lasat-o sa cada usor pe pat.Ti-am gasit camasa pe care ai purtat-o ieri pe fotoliul de langa fereastra,si mi-am acoperit trupul cu ea.Gresia era rece si talpile refuzau sa calce pe ea,dar greutatea mea le indemna.M-am indreptat spre bucatarie,sa-ti pregatesc micul dejun.Sti ca sunt cam stangace la asa ceva,dar pentru tine incerc sa fac si asta.Ti-am incalzit laptele si am pus 3 lingurite de zahar si una si jumatate de cacao,am auzit odata cand vorbeam la telefon ca ii ziceai mamei tale asta.Am gasit si prajiturelele noastre de aseara,le-am pus pe o tava impreuna cu cana cu lapte.M-am intors inapoi in camera,de data asta cu niste papuci moi,ferindu-mi talpile de raceala gresiei.Ti-am sarutat usor buzele uscate sa te trezesc.Ai facut ochii mari,m-ai privit fix si mi-ai zambit.Am lasat tava pe noptiera de langa pat,am tras draperiile si am lasat soarele sa ne lumineze camera,sufletele.Am mancat amandoi,am impartit aceeasi cana de lapte si aceleasi prajituri.Nu aveam nevoie de nimic mai mult.Eram in camera ta,imbracata in camasa ta,cu tine.

Aluzie.

Am nevoie de tine acum.Vreau sa fi langa mine,sa stiu ca am pe umarul cui plange si ca are cine sa-si treaca degetele peste fata mea sa ma concoleze.Esti prea departe.Poate si tu vrei sa fi langa mine si sa ma saruti asa cum n-ai facut-o niciodata.
Ea sta langa mine...e trista,n-as vrea sa fiu ca ea,dar nici ea ca mine nu as vrea sa fie.Vino aici si fa ceva pentru ea,pentru mine...pentru tine.De ce nu vii cand te strig?Nu auzi disperarea din vocea mea?Nici macar lacrimile brodate pe ochii mei nu-ti spun nimic?Cand ma gandesc la el ochii imi sclipesc,pulsul imi creste...simt cum sangele imi fierbe prin vene.E singura persoana care ma face sa o doresc asa mult,dar pe care imi e interzis sa o am.
De ce te vad,daca nu existi?

Bomboane.

Ii place sa fumeze si nu crede ca asta ii afecteaza viata sau calitatea barbatiei lui.Un singur fum dintr-o tigara il face sa-si revina atunci cand simte ca nu mai are puteri,il calmeza atunci cand crede va exploda.Consuma in jur de un pachet si jumatate pe zi din bomboanele lui,caci asa ii place sa le zica.
Acum e dimineata,s-a trezit bineinteles cu gandul la o bombonica.De aici incepe aventura.Se indreapta greoi spre bucatarie,isi ia ibricul din dulap,il umple cu apa,pune 4 lingurite de cafea,caci are nevoie de o cafea tare ca sa poate rezista haosului prin care trecea zi de zi,si pune ibricul pe foc.Se tranteste pe scaunul lui din coltul bucatariei isi trage pachetul de tigari si bricheta lui inscriptionata cu ,,C.T",langa el.Isi scoate o tigara,o miroase...numai mirosul acela de tutun il facea sa prinda viata,nu mai sta pe ganduri si o aprinde.Primul fum din acea dimineata l-a tras adanc in piept.I s-a facut si cafeaua,isi umple cana in care bea de obicei,una cu un porc pe ea,are impresia ca il reprezinta,dar nu stie de ce,pur si simplu se regaseste in acea cana.Incepe sa soarba din cafea si sa mai traga cate un fum.Mintea ii zboara in alta parte,la orele de scoala care il plictisesc,nu intelege de ce trebuie sa se mai duca si la scoala,nu face altceva decat sa auda ceva ce stie deja.Apoi trebuie sa ii acorde prietenei lui cateva ore,ca altfel ii va striga ca nu-i pasa de ea,va ajunge acasa si va trebui sa-si faca curatenie in camera,sa se mai ocupe de site-ul pentru care lucreaza si sa doarma.Toata ziua este dedicata altor treburi.Pana la urma,el are timp pentru persoana lui,doar dimineata cand isi savureaza tigarile si cafeaua...si sunt cele care il ajuta pe parcursul zilei sa poata sa faca restul lucrurilor.Se gandeste ca fara ele n-ar putea sa reuseasca nimic si pentru asta le multumeste in fiecare seara,ca l-au mai ajutat sa treaca cu bine peste inca o zi,stiind va urma alta in care se vor intampla aceleasi lucruri.

Criza.

De ce ai plecat si pe mine nu m-ai luat?M-ai lasat aici singura,fara sa stiu ce sa fac.Sa suport tot ceea ce nu-mi place.Te urasc pentru ceea ce esti!Ma urasc pentru ca nu pot fi ca tine...
Traiesc doar datorita drogurilor pe care mi le administreaza,mi le injecteaza in vene si apoi ma lasa singura,sa ma zbat cu corpul si cu mintea mea.Din nou criza,o noua lupta intre eu si mine.
Ei sunt singurii carora nu le e frica de mine.Nu fug si raman acolo pe loc mereu.Stau si ma privesc si nu-mi fac niciun rau desi eu sunt singura care le face rau.
De ce va e frica de nebunie?E doar evadarea mintii tale.Nu va facem rau.Voi de ce ne faceti?
Imi vreau inapoi doar paharul meu cu apa rece,dar tu nu mai esti acolo sa mi-l dai.Sunt doar ei,dar nu ma pot ajuta...caci sunt doar niste pereti.
Raman pe jos,cu corpul incolacit de durere si cu mintea prea incarcata,vorbind despre viitorul trecutului.

Love.

Te-ai gandit vreodata la viata noastra in lumea asta?
E atat de monotona,mica si infecta.Simt ca traiesc degeaba...toate trec pe langa mine,eu raman pe loc si nu fac nimic in privinta asta.De fapt as vrea sa fac,dar ceva nu ma lasa,ma impiedica sa actionez,imi tine buzele lipite cand vreau sa zic ceva,imi tine mainile si picioarele legate cand vreau sa iau ceva sau sa pasesc.Si sti care e partea cea mai proasta?Ca nu stiu ce nu ma lasa sa fac ceva impotriva trecerii mele prin viata ca un simplu gand prin minte,cum a venit a si plecat.Poate daca as sti lucrurile ar sta altfel,m`as simti si eu de folos in lumea asta plina de oameni care stiu sa faca doar rau.Si cum sta cu animalele?Si parcurile?Pe oameni nu-i mai intereseaza...spun ca ce conteaza daca mai moare un animal in plus sau un alt parc este murdar sau inlocuit cu un alt super mall.E fascinanta lumea asta a viitorului,ne tenteaza intr-adevar pe toti,dar ganditi-va ca in lumea asta a viitorului punctul acela de final vine mult mai repede decat ne vom astepta.Si stiu la fel de bine ca lucrurile pe care le zic nu reprezinta nimic pentru majoritatea,dar macar acel numar mic de persoane care sunt de acord cu mine sa incercam putin...stiti voi ,,unde-s multi puterea creste".Impreuna vom putea face mai mult decat atunci cand esti singur.As vrea sa pot iubi...poate asta ma va ajuta sa pot face ceva...dar nimeni nu e dispus sa iubeasca cu adevarat si sa-mi ofere ceea ce ofer si eu.
In fond asta e problema noastra,nu mai iubim.Nu mai iubim nimic,nu mai iubim plantele,nu mai iubim animalele,nu mai iubim aproapele nostru,nu ne mai iubim nici pe noi insine.Daca vom invata sa iubim din nou...situatia va fi alta.Am sti sa apreciem lucrurile cu adevarat importante si vom fi mai fericiti decat suntem acum.