Joaca.

El,un tip inalt,cu ochii verzi,putin marlan.Ea,o necunoscuta.Impreuna un cuplu.Intr-o dupa amiaza destul de friguroasa,tipul inalt cu ochii verzi o suna pe necunoscuta noastra sa ii zica ca e o zii prea rece ca sa iasa afara;lui nu ii place iarna;si i-a propus necunoscutei sa vina la el sa faca niste clatite.necunoscuta,incantata de propunerea tipului ei cu ochii verzi accepta.Stabilesc sa vina sa o ia din fata blocului unde ea locuia, sa mearga la el sa faca clatite.La inceput a facut pe mieluselul,dar apoi necunoscuta a realizat ca,clatitele nu erau decat paravanul unei partide de sex si i-a acceptat jocul.
Necunoscuta pasea incet cu spatele catre dormitor condusa de el,strecurandu-si fiecare mainile pe sub tricoul celuilalt.Ajung in fata dormitorului,tipul deschide usa,pasesc amandoi in intunericul din camera.Inchide usa dupa ei.Nu-si mai vedeau decat siluetele in intuneric.A inceput partea simplificarii,cat mai putine lucruri pe corpurile lor.Saruturile erau din ce in ce mai haotice,dorinta crestea cu fiecare secunda.O tranteste pe pat,se napusteste asupra ei,ii cerceteaza trupul cu ochii,limba si incepe si gusta fiecare loc.Castiga si premiul cel mare,isi amesteca corpurile impreuna,formand unul.
in final,el ramane acelasi tip inalt,cu ochi verzi si putin marlan si ea aceeasi necunoscuta.

Rani.

Imi curg siroaie de lacrimi acum.Si ma mint ca vor doar sa-mi mangaie obrazul.Ma uit pe fereastra si soseaua parca ma indeamna sa vin la ea.Ma indrept sa o ating cu talpile,sa alerg pe ea ca pe un taram neexplorat,sa fie doar a mea.Ma comport ca o nebuna,dar in fuga mea vreau sa las fiecare amintire in spate,sa uit cum ma sarutai atent cand eram afara,sa uit cand te infigeai cu totul in mine cand eram doar noi doi.Imi e greu,dar trebuie.Face parte din ciclul vietii...toate vin si pleaca si poate se si intorc.
Totul ma loveste in fuga mea,si ranile ma dor,dar nu mai tare ca acelea facute de tine.Imi spun ca pot sa indur si asta,dar cad la pamant si raman acolo.Nu mai vreau sa ma mai ridic,nu mai am forta.
Vreau doar sa-ti multumesc ca ai fost,dar ai uitat sa ma iubesti!

Sarbatori.

A venit din nou perioada sarbatorilor si din nou imi doresc sa adorm acum si sa ma trezesc in vara.Nu mai sunt demult acel copil ce adora sarbatorile iernii,m-am transformat in ceva ce idolatrizeaza inexistentul.Nici nu stiu cand am devenit ceea ce sunt,dar stiu ca de fiecare data cand ma uit in oglinda vad un copil in trup de femeie.Mi-au furat inocenta si se hranesc cu imaginea mea.
Nu-i mai lasa sa intre in camera si sa mai fure din mine.Ascunde-ma bine undeva,unde nu ma pot gasi,inchide-ma intr-o turn si arunca cheia usii pe fundul unui lac.

Breakfast.

M-am trezit in casa ta,in camera ta,in patul tau,langa tine,tinundu-ma in brate.Ti-am luat usor mana ce-mi incolacea mijlocul si am lasat-o sa cada usor pe pat.Ti-am gasit camasa pe care ai purtat-o ieri pe fotoliul de langa fereastra,si mi-am acoperit trupul cu ea.Gresia era rece si talpile refuzau sa calce pe ea,dar greutatea mea le indemna.M-am indreptat spre bucatarie,sa-ti pregatesc micul dejun.Sti ca sunt cam stangace la asa ceva,dar pentru tine incerc sa fac si asta.Ti-am incalzit laptele si am pus 3 lingurite de zahar si una si jumatate de cacao,am auzit odata cand vorbeam la telefon ca ii ziceai mamei tale asta.Am gasit si prajiturelele noastre de aseara,le-am pus pe o tava impreuna cu cana cu lapte.M-am intors inapoi in camera,de data asta cu niste papuci moi,ferindu-mi talpile de raceala gresiei.Ti-am sarutat usor buzele uscate sa te trezesc.Ai facut ochii mari,m-ai privit fix si mi-ai zambit.Am lasat tava pe noptiera de langa pat,am tras draperiile si am lasat soarele sa ne lumineze camera,sufletele.Am mancat amandoi,am impartit aceeasi cana de lapte si aceleasi prajituri.Nu aveam nevoie de nimic mai mult.Eram in camera ta,imbracata in camasa ta,cu tine.

Aluzie.

Am nevoie de tine acum.Vreau sa fi langa mine,sa stiu ca am pe umarul cui plange si ca are cine sa-si treaca degetele peste fata mea sa ma concoleze.Esti prea departe.Poate si tu vrei sa fi langa mine si sa ma saruti asa cum n-ai facut-o niciodata.
Ea sta langa mine...e trista,n-as vrea sa fiu ca ea,dar nici ea ca mine nu as vrea sa fie.Vino aici si fa ceva pentru ea,pentru mine...pentru tine.De ce nu vii cand te strig?Nu auzi disperarea din vocea mea?Nici macar lacrimile brodate pe ochii mei nu-ti spun nimic?Cand ma gandesc la el ochii imi sclipesc,pulsul imi creste...simt cum sangele imi fierbe prin vene.E singura persoana care ma face sa o doresc asa mult,dar pe care imi e interzis sa o am.
De ce te vad,daca nu existi?

Bomboane.

Ii place sa fumeze si nu crede ca asta ii afecteaza viata sau calitatea barbatiei lui.Un singur fum dintr-o tigara il face sa-si revina atunci cand simte ca nu mai are puteri,il calmeza atunci cand crede va exploda.Consuma in jur de un pachet si jumatate pe zi din bomboanele lui,caci asa ii place sa le zica.
Acum e dimineata,s-a trezit bineinteles cu gandul la o bombonica.De aici incepe aventura.Se indreapta greoi spre bucatarie,isi ia ibricul din dulap,il umple cu apa,pune 4 lingurite de cafea,caci are nevoie de o cafea tare ca sa poate rezista haosului prin care trecea zi de zi,si pune ibricul pe foc.Se tranteste pe scaunul lui din coltul bucatariei isi trage pachetul de tigari si bricheta lui inscriptionata cu ,,C.T",langa el.Isi scoate o tigara,o miroase...numai mirosul acela de tutun il facea sa prinda viata,nu mai sta pe ganduri si o aprinde.Primul fum din acea dimineata l-a tras adanc in piept.I s-a facut si cafeaua,isi umple cana in care bea de obicei,una cu un porc pe ea,are impresia ca il reprezinta,dar nu stie de ce,pur si simplu se regaseste in acea cana.Incepe sa soarba din cafea si sa mai traga cate un fum.Mintea ii zboara in alta parte,la orele de scoala care il plictisesc,nu intelege de ce trebuie sa se mai duca si la scoala,nu face altceva decat sa auda ceva ce stie deja.Apoi trebuie sa ii acorde prietenei lui cateva ore,ca altfel ii va striga ca nu-i pasa de ea,va ajunge acasa si va trebui sa-si faca curatenie in camera,sa se mai ocupe de site-ul pentru care lucreaza si sa doarma.Toata ziua este dedicata altor treburi.Pana la urma,el are timp pentru persoana lui,doar dimineata cand isi savureaza tigarile si cafeaua...si sunt cele care il ajuta pe parcursul zilei sa poata sa faca restul lucrurilor.Se gandeste ca fara ele n-ar putea sa reuseasca nimic si pentru asta le multumeste in fiecare seara,ca l-au mai ajutat sa treaca cu bine peste inca o zi,stiind va urma alta in care se vor intampla aceleasi lucruri.

Criza.

De ce ai plecat si pe mine nu m-ai luat?M-ai lasat aici singura,fara sa stiu ce sa fac.Sa suport tot ceea ce nu-mi place.Te urasc pentru ceea ce esti!Ma urasc pentru ca nu pot fi ca tine...
Traiesc doar datorita drogurilor pe care mi le administreaza,mi le injecteaza in vene si apoi ma lasa singura,sa ma zbat cu corpul si cu mintea mea.Din nou criza,o noua lupta intre eu si mine.
Ei sunt singurii carora nu le e frica de mine.Nu fug si raman acolo pe loc mereu.Stau si ma privesc si nu-mi fac niciun rau desi eu sunt singura care le face rau.
De ce va e frica de nebunie?E doar evadarea mintii tale.Nu va facem rau.Voi de ce ne faceti?
Imi vreau inapoi doar paharul meu cu apa rece,dar tu nu mai esti acolo sa mi-l dai.Sunt doar ei,dar nu ma pot ajuta...caci sunt doar niste pereti.
Raman pe jos,cu corpul incolacit de durere si cu mintea prea incarcata,vorbind despre viitorul trecutului.