M-am trezit in casa ta,in camera ta,in patul tau,langa tine,tinundu-ma in brate.Ti-am luat usor mana ce-mi incolacea mijlocul si am lasat-o sa cada usor pe pat.Ti-am gasit camasa pe care ai purtat-o ieri pe fotoliul de langa fereastra,si mi-am acoperit trupul cu ea.Gresia era rece si talpile refuzau sa calce pe ea,dar greutatea mea le indemna.M-am indreptat spre bucatarie,sa-ti pregatesc micul dejun.Sti ca sunt cam stangace la asa ceva,dar pentru tine incerc sa fac si asta.Ti-am incalzit laptele si am pus 3 lingurite de zahar si una si jumatate de cacao,am auzit odata cand vorbeam la telefon ca ii ziceai mamei tale asta.Am gasit si prajiturelele noastre de aseara,le-am pus pe o tava impreuna cu cana cu lapte.M-am intors inapoi in camera,de data asta cu niste papuci moi,ferindu-mi talpile de raceala gresiei.Ti-am sarutat usor buzele uscate sa te trezesc.Ai facut ochii mari,m-ai privit fix si mi-ai zambit.Am lasat tava pe noptiera de langa pat,am tras draperiile si am lasat soarele sa ne lumineze camera,sufletele.Am mancat amandoi,am impartit aceeasi cana de lapte si aceleasi prajituri.Nu aveam nevoie de nimic mai mult.Eram in camera ta,imbracata in camasa ta,cu tine.
2 comentarii:
"Un arbore ce nu-l mai potzi cuprinde cu bratzele a crescut dintr-o biata samantza.
O cladire ca-n povesti are la baza o mana de lut.
O calatorie de mii de kilometri incepe cu un singur pas."
Ceea ce vreau sa zic e ca totul porneste de la ceva mic, de undeva de unde nu-ti inchipuiai.Vointa.De asta e nevoie.
iar vointa izboraste din vointa.(as completa la ce zice alexandra),la fel cum forta se naste din forta.
Trimiteți un comentariu